Urzici, leurda, spanac, grausor si alte verdeturi de primvara - beneficii pentru sanatate

Prezentarea principalelor proprietăţi ale verdeţurilor de primăvară

Salata verde - conţine iod, magneziu, fosfor, cupru, potasiu, calciu, fier, arsenic şi zinc, dar şi vitaminele A, B, C, D şi E. Acestea măresc rezistenţa organismului împotriva infecţiilor şi a viruşilor. Datorită conţinutului ridicat de clorofilă, are rol antianemic, dar şi de reglare a digestiei şi a tranzitului intestinal. În plus, potasiul contribuie la menţinerea tensiunii arteriale în limite normale. Salata verde are o valoare energetică de numai 12 calorii/100 de grame şi scade nivelul colesterolului din sânge. Ea are un  continut important de  de fibre si de principii amare, având efect în activarea funcţiei hepatice, are rol de  eliminare a reziduurilor toxice din corp, este benefică pentru sistemul nervos. Datorita fibrelor alimentare nedigerabile pe care le contine, salata verde este o adevarata mătură pentru tubul digestiv, recomandată in cazurile de constipatie, colita de putrefactie, intoxicare cronica a organismului. Salata contine principii active amare, care stimuleaza secretia de sucuri gastrice, precum si peristaltismul tubului digestiv, fiind recomandata in dispepsie, gastrita hipoacida, digestie dificila, atonie gastrica sau intestinala

Leurda- este cunoscută în lumea medicală ca având efecte deoasebite în bolile cardiovasculare, fiind un puternic reglator al tensiunii, indicata in mod special in cazul hipertensiunii arteriale. Leurda are efect de  fluidizare a sângelui şi antitrombotic, motiv pentru care este folosita cu mult succes contra tromboflebitei si a trombozelor in general. Adenozina, o substanţă din compoziţia frunzelor de leurdaă, impiedică sclerozarea vaselor de sânge, această planta fiind eficientă contra arteriosclerozei, hemoroizilor, varicelor. Are, de asemenea, efect de scădere a colesterolului din sânge, fiind excelentă ca mijloc de preventie şi tratament in ischemia cardiacă ce apare pe fondul valorilor crescute ale colesterolului, dar şi in cea asociată trombozelor. 


Spanacul- detoxifică organismul, scade colesterolul şi glicemia, vitaminizeaza si remineralizeaza  organismul , elimină anemia, creşte imunitatea, detoxifică şi fluidifică sângele, stimulează metabolismul, stimuleată secreţia gastrică,  biliară, pancreatică, stimulează peristaltismul  intestinal şi digestia, favorizează eliminarea acidului uric pe cale renală, combate reumatismul şi guta. Persoanele care au litiază renală sau tendinţă de a face pietre la rinichi vor evita spanacul verde care conţine acid oxalic şi oxalaţi. Vezi mai multe informaţii despre spanac la reţeta Pilaf de spanac şi stevie.



Grâuşorul( untişorul)- bogat în potasiu, calciu, fibre, dar şi în vitamine (C şi E). Untişorul scade tensiunea şi nivelul   colesterolului , ajută la mentinerea sanatatii creierului. Frunzele de untisor imbunatatesc circulatia sanguina.Substanţele active din compoziţia plantei (vitamine, minerale, acid ficaric şi ficarină), scad riscul de cataractă.





Loboda -  are proprietati regeneratoare si un continut bogat de fier, magneziu si vitamine. Este o plantă bogată în vitaminele E şi K şi în fibre alimentare. Are foarte puţine calorii (doar 19 pentru 100 de grame), însă este contraindicată persoanelor care au pietre la rinichi. Loboda are proprietăţi depurative, diuretice şi remineralizante şi este benefică în afecţiuni ginecologice şi hepatice. Totodată, planta asigură şi detoxifierea organismului. Este indicata in cazul anemiei si al afectiunilor hepatice, renale şi dermatologice,este folosita intern ca adjuvant in tratarea chisturilor ovariene si mamare, in bronsite asmatiforme Loboda de ­gra­dina este o planta diu­retic-depu­rativa, re­mi­ne­ralizanta si vitamini­zanta. De aceea, re­co­mandarile terapeutice sunt asemana­toare cu ale spanacului. In medicina populara, loboda continua sa fie inclusa in terapia afectiunilor hepatice, renale, dermatologice si in anemii.

Ridichile de lună- culoarea lor rosie se datoreaza unui pigment (antocianina) care are si un rol foarte important – de a înlatura radicalii liberi din organism. Ridichile sunt bogate în vitamina C, fibre (1,6 g/100 g) si potasiu (230/100 g), săruri minerale: fier, calciu, magneziu, fosfor, vitamine din  complexul B (acid folic, B1, B2, B6) .Stimuleaza secretia biliara şi facilitează digestia. Ridichile sunt  utilizate în afectiunile respiratorii, pentru dizolvarea pietrelor de la  nivelul rinichilor. În salate, pe langa radacina de ridiche pot fi utilizate chiar si frunzele, care au o mare valoare nutritiva, si aproape de 10 ori mai multa vitamina C decat radacina.
Sunt un excelent diuretic si stimulent al activităţii rinichilor, fiind indicate in cazurile de retentie de apa in tesuturi, edeme, oligurie. Ridichile contin substante antiinfectioase destul de puternice, fiind recomandate ca un pretios adjuvant in cazurile de cistita cronica, nefrita si pielo-nefrita cronica, ele  ajuta la eliminarea nisipului si a pietrelor la rinichi, stimuland eliminarea si chiar maruntirea acestora. Cea mai mare eficienţă o au  in cazurile de litiaza reno-urinara cu urati si fosfati .

Hasmaţuchi(asmăţui)- are proprietati tonice, depurative, diuretice si intareste organismul, curatindu-l. Stimuleaza apetitul si digestia.  Principiile active conţinute în plantă stimulând secreţiile salivare, gastrice, biliare şi intestinale favorizează digestia şi secreţia laptelui. în acelaşi timp, având proprietăţi diuretice, hasmaţuchiul este recomandat în tratarea retenţiilor urinare, a litiazei şi a eczemelor. De asemenea se foloseşte cu foarte bune rezultate şi în tratarea bronşitelor şi a afecţiunilor pulmonare cronice.

Măcrişul - conţine mult fier, vitamine si acid oxalic, ceea ce ii da un gust astringent. Datorita continutului de acid oxalic nu se recomanda celor care sufera de boli ale rinichilor sau persoanelor cu reumatism. Rădăcina de măcriş este cunoscută în medicina populară ca un bun detoxifiant al ficatului, fiind recomanată cu succes şi în tratamentul tumorilor benigne şi maligne. De aceea poate fi consumat chiar cu tot cu rădăcina bine spălată şi tocată pentru a realiza astfel efecte curative. Frunzele măcrişului sunt preţuite pentru conţinutul în betacaroten, vitaminele B1,B2, C, PP,K, săruri minerale  de magneziu, fier, fosfor, siliciu, proteine, zaharuri, tanin, acizi organici valoroşi : acid malic, folic, oxalic. Cercetările ştiinţifice din ultimii ani au arătat că măcrişul are proprietăţi antiseptice, este colagog. Măcrişul - ca frunze tinere utilizate în salate diminuează meteorismul abdominal, reduce fragilitatea vaselor de sânge şi chiar reface structura lor, stimulează funcţia vezicii biliare şi a ficatului, este antialergic şi antianemic. Persoanele care au afecţiuni renale şi hepatice grave vor evita consumul măcrişului datorită conţinutului mare de acid oxalic.
Măcrişul de baltă-(Nasturtium nasturtium-aquaticum, creson) consumat zilnic poate reduce în mod semnificativ leziunile asupra ADN-ului celulelor sanguine, leziuni considerate  a fi favorizante în dezvoltarea afecţiunilor neoplazice, dezvăluie recent   cercetătorii universităţii Ulster. Lucrarea publicată în numărul din luna februarie a “American Journal of Clinical Nutrition” subliniază că cresonul creşte de asemenea capacitatea celulelor de a rezista la acţiunea nocivă a radicalilor liberi. reducerea nivelului sanguin al trigliceridelor cu o medie de 10%, creşterea semnificativă a nivelelor sanguine de luteină şi beta caroten cu activitate antioxidativă cu 100%, respectiv 33%(creşterea ingestiei de luteină a fost de asemenea asociată cu scăderea incidenţei afecţiunilor oculare ca de exemplu cataracta şi degenerescenţa maculară la vârstnici). Ingestia medie de fibre, vitamina C, vitamina E, folat şi beta caroten a fost semnificativ mai mare în acea fază a studiului în care voluntarii au consumat creson. Antibiotic natural puternic, macrisul de balta este foarte bogat in iod, esential pentru glanda tiroida si protector unic impotriva cancerului pulmonar. Medicina populara pomeneste radacina de macris ca un medicament al ficatului. Radacina rasa si utilizata sub forma de decoct face minuni in tratamentul unor boli de piele sau al tumorilor benigne si chiar maligne. In cure de detoxifiere, care dureaza cateva luni, radacina de măcriş reface ficatul.
Leuşteanul- principiile active pe care le contine au o puternica actiune terapeutica asupra  aparatului  respirator, a aparatului reno-urinar, asupra sistemului endocrin si a celui imunitar. Are puternice efecte de stimulare a secretiilor care ajuta in procesul de digestie, stimuleaza peristaltismul tubului digestiv. Are, de asemenea, o puternica actiune antiinflamatoare si antiseptica, fiind recomandat in colecistita, enterita, precum si in colita de putrefactie. Leusteanul contine cinci substante volatile care combat spasmele gastro intestinale, fiind printre cele mai eficiente antispastice din flora mondiala. Are efecte remarcabile pentru combaterea anorexiei. Uleiurile volatile si substantele amare pe care le contine sunt un excelent stimulent digestiv si maresc in mod armonios pofta de mancare. Are - se pare - si efecte tonice nervoase, fiind eficient si in cazul anorexiei psihice. Un element interesant este ca atunci cand sunt consumate in cantitati mai mari (cinci-zece frunze o data), efectul frunzelor de leustean este cel opus, diminuand pofta de mancare, aşa că poate fi utilizat şi de cei supraponderali pentru reducerea masei corporale.

Pătrunjelul verde- aceasta  actioneaza favorabil asupra tuturor sistemelor si organelor din corp. Patrunjelul verde ajuta digestia, dezinfecteaza tubul digestiv si caile urinare, dreneaza ficatul, intareste imunitatea, are efect antiseptic asupra cailor respiratorii. Dar cele mai spectaculoase efecte ale frunzelor de patrunjel se inregistreaza asupra glandelor endocrine. Patrunjelul actioneaza asupra mai multor glande endocrine. Asupra gonadelor, adica asupra testiculelor la barbati si asupra ovarelor la femei, are efect stimulator. Ca atare, este un excelent remediu impotriva impotentei si a sterilitatii, dar si un redutabil tratament anti-imbatranire. La nivelul glandelor cortico-suprarenale are efect reglator, patrunjelul verde fiind recomandat ca atare pentru persoanele cu hiper sau hiposecretie a acestei glande. Studii recente arata ca aceste frunze aromate au efecte de stimulare a secretiei endo- si exocrine a pancreasului, fiind recomandat ca adjuvant in cazurile de diabet si de pancreatita (are si efect antiinflamator). De asemenea, sunt cercetari care arata efectele benefice ale acestui zarzavat in tratarea hipotiroidiei si a tulburarilor conexe.
Mărarul verde -este o sursa excelenta de vitamina A, vitamina C, riboflavina, vitamna B6, acid folic,   calciu, fier, magneziu si potasiu. Mararul contine de asemenea mangan, fosfor, cupru si zinc, vitaminele  B3, A si E . In plus, mararul contine si fibre alimentare. Frunzele de marar contin mici cantitati de estrogen. Estrogenul incetineste procesul de imbatranire, face pielea frumoasa, ajuta la cresterea naturala si armonioasa a sanilor, regleaza ciclul menstrual si estompeaza simptomele menopauzei. O suta de grame de marar asigura cantitatea necesara de caroten si jumatatea din necesarul zilnic de vitamina E. Datorita continutului in vitamina C mararul intareste sistemul imunitar, datorita potasiului - normalizeaza presiunea sangelui si datorita fibrelor - reduce nivelul colesterolului.
 Mararul este indicat in cazul arteriosclerozei. Pe langa aceste proprietati are si un continut considerabil de acid folic si fier cu proprietati antianemice. Frunzele si semintele sale sunt un excelent remediu in cazul flatulentei si al spasmelor intestinale.  Frunzele stimuleaza digestia, dar au si efect calmant asupra ei. Un decoct de frunze de marar proaspete, dat bebelusilor cu lingurita, le calmeaza acestora durerile provocate de colici. De asemenea, mararul are un efect sedativ.